X
Menu
Duminica Floriilor – tradiții și obiceiuri
În duminica dinaintea Paștelor, creștinii serbează Floriile, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, călare pe un mânz de asin. Oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de finic (curmal) în mâini, dar Iisus și-a păstrat smerenia citind în sufletele lor. Știa că aceia care astăzi îl primesc cu urale, în scurt timp se vor lepăda zgomotos de El. Și cu toate acestea, Domnul a făcut sacrificiul suprem pentru izbăvirea păcatelor lumii. De Florii se obișnuiește să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărțișorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceș, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire. Înaintea sărbatorii, fetele nemaritate din Banat și Transilvania obișnuiesc să pună o oglindă și o camașă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste și sănătate. La miezul nopții, se fierbe busuioc în apă, iar dimineața fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos și strălucitor. Ce ramane se toarna la radacina unui par, in speranta ca baietii se vor uita dupa ele ca dupa un copac inflorit. În popor se mai spune că cine indraznește să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată și sfințită riscă să albească. La toate popoarele creștine pot fi intalnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiții nu au nimic în comun cu spiritul creștinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în aceasta zi

Ce simbolizează salcia de Florii ?

Cu toate că oferirea ramurilor de salcie nu au un temei religios, scriptic, potrivit dogmelor creștin-ortodoxe, acest obicei există cel puțin din secolul IV. Salcia are o reputație deloc de neglijat în istorie, fiind asociată adesea ca plantă vindecătoare. SALCIA REPREZINTĂ FECIORIA Una din sărbătorile de care se leagă profund ramura de salcie este De Thesmophoria, o sărbătoare legată de cultul a două femei, Demeter și Core. Acestea își făceau din ramurile de salcie un pat în care își petreceau timpul de sărbătoare. Femeia care doarme într-un pat făcut din salcie se dedică în totalitate vieții de castitate, asta deoarece salcia este planta care își distruge singură rodul. SALCIA ȘI ROADELE ADEVĂRATE Salcia apare pentru prima oară în textele creștine datorită lui Hermas. Pastorul Hermas îi descrie pe martirii creștinismului drept „ramuri de salcie purtătoare de rod”, adică exact contrarul naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege. Comparația are sens deoarece dorește să spună că cei care au murit întru iubirea față de Hristos, sunt mai vii decât dacă ar fi trăit păgâni. SALCIA APARE ÎN VECHIUL TESTAMENT Cu toate că nu face referire la folosirea ei în ziua de Florii, salcia apare și în Vechiul Testament, amintind de eliberarea evreilor din Egypt: „În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și salcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru”

Obiceiuri populare

Creștinii din Bărăgan păstrează cu sfințenie o serie de obiceiuri populare la sărbătoarea Floriilor. Intrarea Mântuitorului în Ierusalim este cinstită cu fast în fiecare biserică. Oameniii merg la biserică cu crenguțe de salcie care sunt slujite de preoți, apoi sunt așezate la uși sau la icoană. „Se spune că e bine sa pui salcie la icoană, pentru binele casei, la cotețele păsărilor și la grajdurile animalelor pentru a le apăra de boli sau să te încingi la brâu pentru a te feri de dureri de spate“, spun etnografii de la Muzeul Dunarii de Jos din Calarași. Pentru a avea spor, viață liniștită și sănătate, ramurile sfințite se păstrează peste an în casele credincioșilor, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii mai obișnuiesc să infigă aceste ramuri în straturile proaspat semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le așeze pe morminte. Colind și obiceiuri pagane în Duminica Floriilor:  În comuna Lupșanu din județul Calarași, copiii merg cu „Floriile“. „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!“, cantă ei refrenul colindului în care este exprimată bucuria primaverii și a trezirii naturii la viață. De Florii, fetele aveau propriul ritual de infrumusețare. La sate, pe vremuri, se practicau câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopții dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc și cu fire de la ciucurii unei naframe furate de la inmormantarea unei fete mari. În duminica de Florii, ele se spălau cu aceasta apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând ca în acest fel să le crească părul frumos și bogat. În alte locuri din Bărăgan, oamenii nu se spală pe cap in aceasta zi, tocmai ca să nu incărunțească la fel ca pomii in floare. Fetele nemăritate se spală pe cap cu apă şi busuioc Fetele nemăritate care vor să-şi întâlnească ursitul trebuie să-şi spele parul cu apa în care fierb câteva crenguţe de busuioc. Spălatul părului trebuie să fie făcut înainte de ivirea zorilor în dimineaţa de Florii. O altă tradiţie spune că de Florii, fetele nemăritate trebuie să toarne apă cu busuioc la rădăcina unui păr altoit, pentru ca băieţii să întoarcă privirea după ele ca după un copac înflorit. De asemenea, în unele zone rurale se mai păstrează obiceiul conform căruia fetele nemăritate aşază cu o zi înainte de Florii o oglindă şi o cămaşă curată lângă trunchiul unui unui păr altoit. La răsăritul soarelui, în Duminica Floriilor, obiectele pot fi folosite în farmece, pentru noroc în dragoste şi sănătate. În zonele rurale, fetele nemăritate încă mai ţin obiceiul împodobirii zestrei cu flori. Ele cred că prin acest gest îl vor îmbuna pe Mântuitorul Iisus să le aducă ursitul mai repede. Obiceiul Lăzăriţelor Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvara. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. În ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lăzăriţa, care era structurat după modelul colindelor. La acest ceremonial participau numai fetele. Una din fete, numita Lăzăriţa, se îmbrăca în mireasă şi colinda împreună în faţa ferestrelor caselor unde au fost primite. Lăzăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea. Fecioarele îşi pun în ziua de Florii crenguţe de salcie sub pernă, pentru a deveni mai frumoase şi pentru a se mărita în anul în curs. Părinţii care vor copii sănătoşi tot anul îşi îmbăiază pruncii în apă caldă cu crenguţe de salcie în ea. Mugurii de salcie sunt şi ei extrem de utili, spunându-se despre aceştia că te scapă de friguri, dar şi de alte boli.
 
Share
Lasă un răspuns

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *