X
Menu
De Dragobete, iubește românește!
Asia Sexy Girls ,sexy dance,Toons Babysitter ,Small video, Ass Fucked ,Black Hair ,Big Tits ,Blowjob,Asia woman, Pissing Lingerie Feet Facial ,big_tits ,fucked ,Gay Porn ,Ex-Girlfriend,Fist-Fucking,avjojo.com,Ass to Mouth ,av465, Small Movies ,Classic Porn,Sex Cam,Adult Chat,Adult Personals,sexy Anime,sex videos, sex tube, amataur sex movies, free porn videos,Av465.com ,免費成人視頻 ,熱辣, 性感女孩 視頻 ,Asia porn Small Movies,無修正AV, 無修正, AV, エロ動画, 60FPS AV,HD AV, VR AV, 360 AV, JAV, 無碼AV, ladygaga, 高清AV, japan AV,Korea AV, iPhone AV, Android AV, Mobile AV, 自拍流出, 素人, 女子校生, ギャル, コスプレ,成人電影, 成人免費電影, 成人影片, 線上播放, BT下載, AV BT,,在线視頻,情色視頻,成人視頻,色情視頻,成人自拍,免費成人視頻,Free Porn Vid 潮吹 按摩. 熟女. 俄罗斯熟女. 变态,女同志 马杀鸡,人妻,熟女.成人電影, 線上播放,ギャル, コスプレ,BT下載,성인 영화,에로 영화.,셀카 사진,無料エロ動画,エロ動画,喉奥で発情,人気動画,潮吹き,素人ナンパ,No ads, ad-free ,Free Mobile video,SEX VIDEOS,Avjojo.com. Welcome~
Trofeul Festivalului ”Drăgan Muntean” – Deva 2017 pleacă în Sălaj
Trofeu 2017 Alexandra Chira Un concurs echilibrat şi din punct de vedere al vocilor masculine şi feminine: 11 băieţi şi 12 fete. Mare diversitate în repertoriul acestor tineri dornici de afirmare care au  beneficiat de un acompaniament de excepţie. Este prima ediţie în care Orchestra Ansamblului profesionist “Drăgan Muntean” asigură suportul muzical al întregului festival. Dirijorul, prof. George Cîlţea, a pregătit fiecare partitură, fiecare moment gândit de organizatori, cu răbdare şi înalt profesionalism. Specificul fiecărei regiuni a fost păstrat din toate punctele de vedere. MARELE PREMIU: Alexandra Chira - SĂLAJ Premiul I - Simona Alexandru - Teleorman Premiul II - Denisa Ioana Bărbat - Alba Premiul III - Carmen Ștețco - Maramureș Mențiune 1 - Ionut Cocos - Ialomița Mențiune 2 - Vlad Sarmas - Bistrița Mențiune 3 - Marian-Viorel Gogan - Suceava Mențiune 4 - Claudiu Popa - Hunedoara
Felicitări tuturor participanților! Fie ca aceste reușite să fie o nouă poartă deschisă spre calea afirmării voastre artistice!
 
Sânzienele – Drăgaica 24 iunie

SÂNZIENELE. Semnificația sărbătorii

Deși sunt asociate sărbătorii creștine a Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și a Aducerii Moaștelor Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele își au originea într-un străvechi cult solar, scrie crestinortodox.ro. SÂNZIENELE. Denumirea este preluată probabil, de la Sancta Diana, zeița silvestră. Sanzienele erau considerate, încă din vremea lui Cantemir, că reprezentări fitomorfe (Florile de Sânziene) și divinități antropomorfe. În credința populară, Sanzienele erau considerate a fi niște femei frumoase, niște adevărate preotese ale soarelui, divinități nocturne ascunse prin pădurile întunecate, neumblate de om. Nu este exclus ca în vremuri îndepărtate populația din munți să se fi întâlnit la momentele solstițiale (Sanzienele) sau echinocțiale pentru a săvârși ritualuri închinate Soarelui. Megaliții din Munții Călimani pe care s-au descoperit însemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi mărturii în acest sens. Conform tradiției, Sanzienele plutesc în aer sau umblă pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, împart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile căsătorite, înmulțesc animalele și păsările, umplu de leac și miros florile și tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor. Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentări fantastice aducătoare de rele, Sanzienele sunt zâne bune. Dar ele pot deveni și forțe dăunătoare, lovindu-i pe cei păcătoși cu „lanțul Sânzienelor”, pot stârni din senin și vijelii, pot aduce grindina, lăsând câmpul fără de rod și florile fără de leac.

SÂNZIENELE. Secretul îndeplinirii dorințelor

Ai nevoie de o lumânare roz şi de o sticlă neîncepută cu ulei de măsline extravirgin. Aşază-te la masă, pune lumânarea în suportul ei şi concentrează-te asupra a ceea ce-ţi doreşti. Unge lumânarea cu puţin ulei de măsline, de la jumătate spre vârf şi apoi de la jumătate spre bază, în timp ce te gândeşti că o încarci de sentimente şi emoţii pozitive. Cu un obiect ascuţit încrustează în ceara lumânării dorinţa ta- spre exemplu „Să mă iubească partenerul meu“, „Să am o relaţie armonioasă“ etc. Aprinde lumânarea şi gândeşte-te profund la ceea ce-ţi doreşti până când a ars în întregime. Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În credința populară, se consideră că dacă plouă de Sf. Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă. dragaica

SÂNZIENELE. Fetele împletesc cununii cu flori de SÂNZIENE

SÂNZIENELE. În ajunul SÂNZIENELOR, pe 23 iunie, fetele culegeau de pe câmp flori de SÂNZIENE și împleteau cununi pe care le aruncau peste case. Seara, se întâlnesc fetele care vor să se mărite cu flăcăii care doresc să se însoare. Băieții fac ruguri, aprind făclii și le învârtesc în sensul mișcării soarelui, strigând: Dacă acestea se agățau de horn, era semn că se apropie cununia. Cei în vârstă aruncau coronițe peste casă, pentru a află când vor muri. Se credea că atunci când coroniță va cădea de pe acoperiș, moartea este aproape. SÂNZIENELE. Fetele își pun flori de Sânziene neîmpletite sub căpătâi. În acea noapte, ele își vor visă ursitul. Dacă cununa va fi purtată în păr sau în sân (de fecioare sau tinere neveste), acestea vor deveni atrăgătoare și drăgostoase. Înainte de răsăritul soarelui, fețele și flăcăii se apropie de ocolul vitelor. Cununile sunt aruncate în coarnele vitelor. Dacă gingașă coroniță se oprește în cornul unei vite tinere, fata se va mărită după un tânăr, iar dacă se oprește în cornul viței bătrâne, ursitul va fi om în vârstă. Pe lângă manifestările tipice făpturilor supranaturale din clasa ielelor, Sânzienele au și manifestări oculare: flori de sceieți, tunse de puf, sunt atârnate peste noapte de streașină și, după cât crește puful dimineața, se stabilește norocul celor care înfăptuiesc datina, scrie wikipedia. astazi-nasterea-lui-ioan-botezatorul-dragaica-sau-sanziene-obiceiuri-si-traditii-0 Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/sanzienele-traditii-noaptea-de-sanziene_1951077.html#ixzz4CUKiAqCq
In memoriam Emilian Dumitru – 3 ani de la trecerea la cele veșnice
Imi aduc aminte de primăvara anului 2013, când împreună cu Maestrul Emilian Dumitru organizam ce-a dea V-a ediție a Festivalului Național Concurs ”Din Comoara Satului” de la Ghiroda care in acel an a avut loc in zilele de 14-15 mai. Vestea trecerii fulgerăroare a domniei sale la cele veșnice in ziua de 4 mai 2013, ne-a indurerat pe toți cei care l-am cunoscut și colaborat. Zilele care au urmat am decis îmreună cu d-na Ema Dumitru să organizăm in cadrul acelei ediții a festivalului un moment omagial, in locul spectacolului pe care Maestru Emilian Dumitru avea să-l susțină cu Ansamblul Datina, pe scena festivalului. Au urmat nopți nedormite, emoții și zile de muncă iar rezultatul a fost peste așteptări. La finalul momentului o1012742_677133215664950_1933444698_nmagial toți membrii ansamblului plângeau pe scenă iar spectatorii prezenti în sala Căminului Cultural din Ghiroda erau cu lacrimi în ochi. Deșii artiști amatori, oameni simplii ai Ghirodei au reușit să transmită cu tot sufletul lor emoția unui asemenea moment. De ce? pentru că Maestru era cu ei, era in sufletul lor! Simt și acum emoția acelui moment deosebit. Acel spectacol a fost preluat de TVR Timișoara   1455130_677175472327391_711904648_nAstăzi Sala Căminului Cultural din Ghiroda poartă numele regretatului Emilian Dumitru   Alături de alţi coregrafi recunoscuţi la nivel naţional, prof. Emilian Dumitru a fost considerat atât de specialişti, cât şi de cei din domeniu, un geniu în ale coregrafiei şi regiei artistice. Maestrul prof. Emilian Dumitru s-a născut la 17 mai 1941, în comuna Bobiceşti, judeţul Olt. A copilărit într-o frumoasă zonă de dealuri şi pădurii din vecinătatea comunei Bobiceşti. A urmat liceul la Slatina, după care, la 18 ani, a fost angajat la Casa de Cultură Balş. A absolvit cursurile Şcolii Speciale de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, şcoală care a format cei mai buni instructori. A fost repartizat la Timişoara, la Casa Creaţiei Populare a Regiunii Banat, lucrând alături de cei mai valoroşi oameni de artă. Aici şi-a început activitatea de cercetare folclorică, colindând toată regiunea Banat, de-a lungul şi de-a latul. A devenit coregraf al Ansamblului „Doina Timişului” al Studenţilor, încă din 1961. A continuat studiile Facultăţii de Filologie, dar nu a profesat, îndrăgind mai mult cercetarea şi punerea în scenă a materialelor culese.

Spectacol Folcloric PAMANTULE, VATRA ! (de Emilian Dumitru 1996)

În 1969, s-a căsătorit cu Ema, cu care a continuat să efectueze numeroase turnee în străinătate, alături de Ansamblul „Doina Timişului”. Tot în 1969 a avut geniala idee de a crea un alt ansamblu, „Timişul”, pe care l-a ridicat pe culmi, devenind una dintre cele mai cunoscute formaţii artistice. În ultimii ani a înfiinţat Ansamblul de creaţie populară „Datina”, din Ghiroda, îndrumând şi conducând pe scenă oameni dragi lui. În 1973, respectiv 1975, se nasc Cosmin şi Daciana, doi copii de excepţie. În ultimii ani devine bunic, având patru nepoţi, doi de la Cosmin şi doi de la Daciana. Era cel mai fericit şi cel mai iubit bunic…

Spectacol Folcloric "PAMANTE, PARINTE" (de Emilian Dumitru)

Era un om puternic, sever, dar cu multă sensibilitate şi bunătate. Pe lângă activitatea artistică desfăşurată în Banatul de Şes, maestrul Emilian Dumitru şi-a îndreptat atenţia şi spre Banatul Montan, care a avut şi are un folclor mai aparte decât cel de la câmpie. A început să culeagă folclor şi să îndrume formaţiile din localităţile Valea Timişului (Cârpa), Vălişoara, Borlova, Slatina Timiş şi majoritatea satelor şi comunelor din judeţul Caraş-Severin. Sunt mulţi maeştri coregrafi în ţara noastră, dar puţini pentru meritele lor au fost Laureaţi ai Premiului „Etnos”. Emilian Dumitru este unul dintre cei care au primt această distincţie.
Ştefan ISAC (sursa:http://www.7-zile.com/2013/05/16/ne-a-parasit-maestrul-emilian-dumitru/) Cântec și poveste - TVR Timișoara- In memoriam Emilian Dumitru   foto 10.jpg
Tradiții și Obiceiuri de Paște – Legenda Iepurașului de Paște
Potrivit tradiţiei, la miezul nopţii între zilele de sâmbătă şi duminică, oamenii se trezesc din somn în bătaia clopotelor. Se spală cu apă curată, îşi pun straie noi, iau câte o lumânare şi pornesc către biserică unde preotul, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână, urmat de alaiul de credincioşi, iese cu lumânarea aprinsă şi înconjoară biserica de trei ori. Când preotul rostește „Christos a înviat!” toţi cei prezenţi la acest serviciu religios spun: „Adevărat a înviat!”, răspunsul fiind recunoaşterea tainei Învierii. Cu lumânarea aprinsă, fiecare se întoarce acasă şi face o cruce mică pe peretele dinspre răsărit, afumându-l cu lumânarea, pe care o va păstra tot restul anului. Oamenilor le este permis să mănânce bucatele (pasca/pâinea, ouăle roşii, carnea de miel, sarea şi vinul) abia după ce acestea se sfinţesc şi după ce fiecare persoană participă la Liturghie. *Obiceiuri de Paşte în regiunile României Ca orice mare eveniment creștinesc sărbătorit în țara noastră avem și de această dată obiceiuri moștenite din vremuri străvechi, în funcție de regiune: În Ţara Moţilor, în noaptea de Paşti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir şi este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine, şi a fost furată, sunt pedepsiţi că a doua zi să dea un ospăţ, adică mâncăruri şi băuturi din care se înfrupta atât „hoţii”, cât şi „păgubaşii”. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reuşit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospăţul. Probabil cel mai de notorietate obicei e cel dinzona Transilvaniei, cunoscut sub numele de „stropit”. Potrivit acestuia – preluat de la maghiari – băieţii merg în familiile în care există o fată sau mai multe, pe care le stropesc cu parfum, „ca să nu se veştejească”. „Stropitul” este păstrat şi azi şi reprezintă un bun prilej pentru o reîntâlnire cu prietenii, şi, în fond, de distracţie. În Ţara Bârsei, în jurul Brasovului, se face o petrecere care adună întreaga comunitate – obiceiul Junii Brasovului. Grupurile de tineri, organizate asemeni cetelor de calusari sau de colindători, cu vătaf şi casier, strâng ouă de la tinerele fete, după care se merge către Pietrele lui Solomon, la picnic, unde vor avea loc întreceri. Cea mai cunoscută şi îndrăgită dintre ele este aruncarea buzduganului. În zona Câmpulung Moldovenesc, datina se deosebeşte prin complexitatea simbolurilor, a credinţei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvântare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credincioşii ies în curtea bisericii, se aşază în formă de cerc, purtând lumânările aprinse în mână, în aşteptarea preotului care să sfinţească şi să binecuvânteze bucăţele din coşul pascal. În faţa fiecărui gospodar este pregătit un astfel de coş, după orânduiala strămoşilor. În coşul acoperit cu un şervet ţesut cu model specific zonei sunt aşezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminţe de mac (ce vor fi aruncate în rău pentru a alunga secetă), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belşug), zahăr (folosit de câte ori vitele vor fi bolnave), faina(pentru că rodul graului să fie bogat), ceapă şi usturoi (cu rol de protecţie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se aşează pasca, şuncă, brânză, ouăle roşii, dar şi ouăle încondeiate, bani, flori, peşte afumat, sfecla roşie cu hrean, şi prăjituri. După sfinţirea acestui coş pascal, ritualul de Paşti se continua în familie. Un foarte frumoas obicei se păstrează în Maramureş, zona Lăpuşului. Dimineaţa în prima zi de Paşti, copiii (până la vârsta de 9 ani) merg la prieteni şi la vecini să le anunţe Învierea Domnului. Gazda dăruieşte fiecărui urător un ou roşu. La plecare, copiii mulţumesc pentru dar şi urează gospodarilor „Sărbători fericite!”. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întâi de un băiat, pentru că în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului. La Călăraşi, la slujba de Înviere, credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Cocoşii sunt crescuţi anume pentru împlinirea acestei tradiţii. Ei vestesc miezul nopţii: datina din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos canta primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi oamenilor săraci *Tradiții de Paște în unele zone din România În Banat, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Apoi, fiecare mesean primeşte o linguriţă de paşti (vin+pâine sfinţite). În meniul acestei mese festive se include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi mâncăruri tradiţionale, după acestea se continua masa cu friptură de miel. paste in BucovinaÎn Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotniţă şi spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spala pe fată în zorii zilei de Paşti, ca să fie frumoase tot anul şi aşa cum aleargă oamenii la Înviere când se trag clopotele la biserică, aşa să alerge şi feciorii la ele. Flăcăii trebuie să se ducă cu flori la casele unde locuiesc fetele care le sunt cele mai dragi, iar ele, pentru a îşi arăta consimţământul la sentimentele lor, trebuie să le oferă un ou roşu. În Moldova, în dimineaţa următoare după noaptea Învierii se pune un ouă roşu şi unul alb într-un bol cu apă ce trebuie să conţină monezi, copii trebuie să şi clătească fata cu apă şi să şi atingă obrajii cu oualele pentru a avea un an plin de bogăţii. O altă tradiţie de pe malurile Prutului cere ca oul de Paşti să fie mâncat, iar cojile să fie aruncate neapărat pe drum. - Un obicei care se practica numai in Bucovina in noaptea de Inviere este acela ca fetele sa se duca in clopotnita si sa spele limba clopotului cu apa neinceputa. Apa neinceputa inseamna ca persoana care a scos-o din fantana sa nu vorbeasca pana cand va fi folosita la spalatul clopotului. Cu aceasta apa se spala apoi fetele in zorii zilei de Paste ca sa fie frumoase tot anul si sa alerge feciorii la ele. In trecut, feciorii isi alegeau un crai dintre cei mai harnici pentru a le judeca si pedepsi toate greselile facute de-a lungul anului. Cei gasiti vinovati erau purtati in jurul bisericii si la fiecare latura erau loviti cu vergele de lemn la talpi pentru a nu mai repeta greselile in anul viitor. *Credințe și Superstiții de Paște – La Înviere este bine să te îmbraci cu o haină nouă, îmbrăcămintea nouă, la fel ca şi apa, are un rol purificator. – În ziua de Paşti nu este bine să dormi, pentru că în restul anului vei fi somnoros, vei avea ghinion, viermii vor mânca semănăturile, recolta va fi distrusă şi te va prinde ploaia ori de câte ori vei vrea să lucrezi câmpul. lumina sfanta– Lumânarea de la Înviere trebuie păstrata în casă şi aprinsă în caz de boală, calamităţi naturale, supărări. – În dimineaţa Paştelui e bine să priveşti prima dată într-o cofa cu apă neîncepută. Se spune că vei avea vederea buna în restul anului. – Se spune că e bine să te speli pe faţă cu apa neîncepută dintr-o cană nouă, în care ai pus un ou roşu, unul alb, un bănuţ de argint şi un fir de iarbă verde, semne ale sănătăţii, prosperităţii şi sporului în toate. – În ziua de Paşti nu se mănâncă oul cu sare, se spune că transpiri tot anul. – Pasca, crucea de pe ea sau anafura sunt considerate de leac, de aceea se păstrează bucăţi din ele peste an. – Cocoşul sfinţit de Paşti se credea a fi o sursă de belşug, sănătate şi dragoste. În vechime oamenii aduceau cocoşi la slujba de Înviere, pe motiv că aceluia căruia îi va cânta primul cocoşul în acea noapte va avea noroc tot anul. Apoi cocoşii erau daţi de pomană săracilor. – La masa de Paşti e bine să mănânci mai întâi un ou, se crede că acesta aduce sănătate trupului pe parcursul anului, apoi peşte şi pasăre, pentru a fi sprinten precum peştele şi uşor ca pasărea. – Cu cine ciocneşti ouăle vopsite în ziua de Paşti, te vei întâlni în lumea cealaltă. ou rosu– Dacă păstrezi un ou roşu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul. – De Paşti se aşeză o bucăţică de fier sub prag, ca o protecţie pentru casă. – Dacă prima persoană care îţi intră în casă este bărbat, vei avea noroc tot anul. – De Paşti, există credinţa că cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă acasă, pentru a-şi proteja rudele dragi. – Se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai. – Copii născuţi de Paşti sunt binecuvântaţi, având o viaţa luminată şi presărată cu noroc toată viaţa. De unde vine legenda Iepuraşului de Paşte? Iepuraşul de Paşti este un simbol păgân, emblemă a fertilităţii, asociat de creştini cu apariţiile lui Iisus dupa Înviere. Prima menţionare a iepuraşului ca simbol pascal apare în Germania, în 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate altfel în noaptea dinaintea Paştelui. În tradiţia păgână anglo-saxonă exista o zeiţă pe nume Eostre, cunoscută drept zeiţa primăverii. Simbolurile ei principale erau oul şi iepurele. Există o legendă potrivit căreia zeiţa a găsit o pasăre rănită în timpul iernii, iar singura soluţie pentru a o salva a fost să o transforme în iepure. Deşi nu mai era pasăre, iepurele putea să facă ouă. Primăvara avea loc un festival dedicat zeiţei, care ţinea din martie până la sfârşitul lui aprilie. Când creştinismul a ajuns la anglo-saxoni, multe tradiţii din timpul festivalului lui Eostre au fost adaptate în ceremoniile în onoarea Învierii lui Iisus, întrucât aveau loc în acelaşi timp şi îi încurajau pe păgâni să se convertească. Drept rezultat, numele Paştelui în engleză, Easter, provine de la Eostre. Iepuraşii fac parte din poveste întrucât sunt simbolul lui Eostre, dar şi penrtu că iepurii sunt puternic legaţi de lună în tradiţia păgână. Iepurele era şi un simbol al lunii, iar ciclurile lunii determină în ce zi sărbătorim Paştele în fiecare an. În Germania, iepuraşii de Paşte erau albi şi se credea că dacă un copil este foarte cuminte, un iepuraş le va aduce un coş plin de ouă colorate. Tot în Germania s-au născut şi primii iepuraşi de Paşte dulci, în secolul 19. Ei erau făcuţi din aluat de foi şi zahăr. În zilele noastre, iepuraşul de Paşte există cam în toată lumea, existând doar mici diferenţe între tradiţii. Există însă câteva locuri unde iepurele este înlocuit de alte animale. În Elveţia, de exemplu, cucii aduc ouăle colorate la copii, iar în anumite zone din Germania, cei mici cred în vulpiţa de Paşte. sursa: http://www.cotidianul.ro/de-unde-vine-legenda-iepurasului-de-paste-143178/
Săptămâna Mare – Tradiții și Obiceiuri
Saptamana Patimilor exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara. Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile. Luni, in Saptamana Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul. Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos asupra pacatelor lumii. Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi pe cei ce nu au rodit. Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar: "Iata mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Marti se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala, caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta evlavia insotita de milostenie. In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos, "femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci, fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau sa faca femeile minorosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele: "Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul". Joia Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata Mantuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." Nu întâmplător în fața Sfântului Potir, noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie: Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta". In Vinerea Mare se face pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare. Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat si multi din morminte au inviat".   In Sfanta si Marea Sambata praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricaciune la viața veșnică pe cei din veac adormiti. Astfel, noi zicem: "Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce ești fără de moarte, atunci iadul l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata, Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii Noastre este ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea.   TRADIȚII ȘI OBICEIURI ÎN SĂPTĂMÂNA MARE

Joia Mare. Tradiţii şi obiceiuri (Imagine Ciprian Sterian / Mediafax Foto)

Joia Mare mai este cunoscută drept Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagră, Joimăriţa. Până la această dată femeile trebuiau să termine de tors cânepa. Se spunea că vine Joimăriţa la femeile leneşe să vadă cât au lucrat, iar dacă le prinde dormind, le face neputincioase tot anul. Câteodată, o femeie bătrână mergea pe la casele în care locuiau fete mari şi dadea foc cânepii netoarse, informează crestinortodox.ro. Uneori, copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la muncă pe fetele gata de măritat şi să primească oua pentru încondeiat de Paşte, spunând: "Câlţii / Mâlţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te-nduri şi să ne dai / Cele ouă-ncondeiate / De acolo din covate". În Joia Mare, dimineaţa, oamenii obişnuiesc să meargă la biserică să se spovedească şi să se împărtăşească. Seara, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii, unde se îmbracă haine de doliu, făcute din pânză albă şi cusute cu negru. Tot în Joia Mare se duce la biserică pâine, care va fi sfinţită de preot, stropită cu vin şi împărţită enoriaşilor în noaptea de Înviere. În Vest, dacă o familie prepară painea pentru Paşte, aceasta este adusă cu vase noi Din bătrâni se spune că din Joia Mare nu se mai trag clopotele bisericilor, ci doar se bate toaca. Joia Mare este ziua dedicată copturilor pascale şi înroşirii ouălor, simbol al Sărbătorii Sfintelor Paşti. Străbunii credeau că ouăle înroşite în această zi nu se strică niciodată. În Sudul ţării, în Joia Mare, fetele obişnuiesc să facă câte 12 noduri unei aţe, punându-şi la fiecare câte o dorinţă şi dezlegându-le atunci când dorinţa s-a împlinit. Uneori, fetele îşi pun aţa sub pernă seara, crezând că-şi vor visa ursitul. Tot în Sud aici se păstrează obiceiul de a spala picioarele celor din casă de către femeile mai în vârstă. În tradiţia populară Joia Mare este considerată binefăcătoare pentru morţi. În acestă zi se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare. Trdiţia spune că în noaptea dinainte de Joia Mare, se deschid mormintele, iar sufletele morţilor se întorc la vechile lor locuinţe, unde rămân până în sâmbăta dinainte de Rusalii. Uneori, se obişnuieşte să se dea de pomană apă, fie se aruncă pe mormânt o găleată de apă, fie se duce apă la femeile mai bătrâne. Se spune că nu e bine să speli rufe în această zi, pentru că la morţi, în loc să ajungă pomana, se duce apa murdară de la spălat. În Oltenia se fac şi acum, în zori, în curti şi / sau la morminte, focuri pentru morţi din boz sau nuiele. Se crede ca ele închipuiesc focul pe care l-au făcut slujitorii lui Caiafa în curtea arhierească, să se încălzească la el, atunci când Iuda l-a vândut pe Hristos, sau focul unde a fost oprit Sfântul Petru, cand s-a lepădat de Iisus Hristos. În Zona Clujului, de Joia Mare se striga peste sat. Însă strigarea o făcea Voevoda Ţiganilor - un flăcău căruia i se comunicau abaterile fetelor şi feciorilor din Postul Mare. În Joia Mare, nu se fac sub nicio formă parastase. Alte  superstiții ale Vinerii Mari ar fi următoarele: dacă va ploua în Vinerea Mare, anul va fi unul mănos; dacă te scufunzi în apă rece de trei ori în Vinerea Mare, vei fi sănătos tot anul; femeile nu au voie să coase, să țese, nu coc pâine sau altele asemenea, fiindcă este mare pericol de boală și spirite rele. În ziua Sâmbetei Mari, conform tradiției străvechi, femeile se spală pe cap, se piaptănă, se îmbracă în haine curate, se închină și se roagă la icoane, apoi se apucă de plămădit.  Pot termina, însă, toate treburile casei. Ca o superstiție, în cuptor, vasele trebuie puse doar cu mâna dreaptă, iar numărul tăvilor în care se face cozonacul sau pasca trebuie să fie cu soţ, altfel pot apărea necazuri în anul care urmează. Ca obiceiuri românești și tradiții, în Săptămâna Mare, e bine ca toţi credincioşii să ierte şi să se împace cu toţi cei cu care au fost în duşmănie.
Ediția a VIII -a Ghiroda 26-27 mai 2016
Prezența in această ediție a unui număr mare de concurenți valoroși, precum și a laureațiilor edițiilor precedente care în timp au dovedit meritul de a fi prezenți pe scena cântecului popular românesc, dar și a interpreților consacrați de o înaltă valoare artistică, care dau exemplu tinerei generații a făcut ca și această ediție a Festivalului Național Concurs ”Din Comoara Satului” să-și atingă scopul și obiectivele sale, acelea de  educare a tinerilor în spiritul tradiției populare, promovarea tinerilor interpreţi din toate zonele etnofolclorice ale ţării prin realizarea concursului de interpretare vocală, precum şi promovarea unor tineri interpreţi ai cântecului popular laureaţi la mai multe festivaluri concurs de prestigiu din ţară. Juriul de o înaltă calitate profesională a fost alcătuit din președinte prof. Gelu Stan  dirijor și realizator de emisiuni folclorice la Radio România Timișoara, membrii: Eugenia Florea  - etnomuzicolog și realizator de spectacole si emisiuni la Radio România București Tiberiu Ceia - interpret de referință al Banatului de Câmpie și realizator la TVR Timișoara Daniela Băcilă - dr. muzicolog, realizator de emisiuni folclorice la Radio Timișoara Carmen Popovici Dumbravă - interpret și prof. la Școala Populară de Artă din Timișoara. În urma pestației fiecărui concurent admis în festival acestia au deliberat: DSC_0189

TROFEUL FESTIVALULUI - ediția 2016

Cristina Ionela Bugnar 23 de ani - Valea Bârgăului - Bistrița

Premiul I - Simona Alexandru 23 de ani Teleorman

Premiul II - Ioan Surdu 19 ani - Caraș Severin

Premiul III - Ionela Sterp 23 de ani Sibiu

 

DSC_0181 DSC_0134 DSC_0173

Mențiuni in această ediție au obținut:

Luminița Dejan 21 ani - Zona Târnavei Mari - Sibiu

Denisa Rolnic  19 ani - Valea Barcăului - Sălaj

DSC_0303    DSC_0125

Premii Speciale au fost acordate:

Premiul Special ”Dumitru Constantin” - Gianina Gavrilă - 22 ani - Zona Moților Hunedoara

Premiul Specia ”Pro Datina” - Silvia Bordeianu  - 20 ani - Bacău

Premiul Special ”Radio Timișoara” - Radu Goța - 22 ani - Sibiu

DSC_0095 DSC_0245 DSC_0103

    ********************************************************************************************************

In urma preselectiei care a avut loc astazi 25 mai 2016 juriul a selectat 17 finaliști pentru a participa la Festivalul Concurs Din Comoara Satului Ghiroda 26 - 27 mai 2016 incepând cu orele 19:00 pe scena Caminului Cultural din Ghiroda. Aceștia vor intra în concursul de interpretare vocală în ordinea în care au tras la sorți bilete numerotate de la 1 la 17, astfel:

  1. POP ALEXANDRU - 25 ani - Țara Zarandului
  2. SCOROBETE DANIEL - 20 ani - Timiş
  3. SPOEALĂ CRISTIAN - 19 ani - Timiș
  4. PIȚIGOI MIHAELA - 20 ani - Argeș
  5. GAVRILĂ GIANINA - 22 ani - Zona Moților Hunedoara
  6. GOȚA RADU - 22 ani - Mărginimea Sibiului
  7. COZMA ANCUȚA - 25 ani - Târgu Mureș
  8. ROLNIC DENISA - 19 ani - Valea Barcăului - Sălaj
  9. STERP IONELA - 21 ani - Mărginimea Sibiului
  10. SURDU IOAN - 19 ani - Caraș Severin
  11. LAZOC DALIANA - 17 ani - Valea Barcăului - Sălaj
  12. ȚÂMPU ANDREEA - 17 ani - Bacău
  13. BUGNAR IONELA CRISTINA - 23 ani - Valea Bârgăului Bistrița
  14. DAN ALEXANDRA - 16 ani - Bucovina - Suceava
  15. BORDEIANU SILVIA - 20 ani - Bacău
  16. ALEXANDRU SIMONA - 23 ani - Teleorman
  17. DEJAN LUMINIȚA - 21 ani - Zona Târnavei Mari - Sibiu
13240547_1006206399463678_7462045917721054161_n 13239994_1006206332797018_1614535880609892543_n 13237583_1006206369463681_614932526245493821_n   ************************************************************************************************************

În perioada 26 – 27 mai 2016 se va desfășura ce-a de-a VIII - a ediție a Festivalului Național-Concurs “Din Comoara Satului” – Ghiroda Timiș.

Acest proiect are ca scop educarea tinerilor în spiritul tradiției populare, promovarea tinerilor interpreţi din toate zonele etnofolclorice ale ţării prin realizarea concursului de interpretare vocală, precum şi promovarea unor tineri interpreţi ai cântecului popular laureaţi la mai multe festivaluri concurs de prestigiu din ţară.

Deasemenea prin inermediul acestui proiect se promovează satul din câmpia banatului, ansamblurile de tineri dansatori amatori.

Grație acestui proiect numele Comunei Ghiroda este cunoscut în întraga țară, ca fiind leagăn al păstrării și conservării obiceiurilor tradiționale românești.

REGULAMENT

Festivalul Național Concurs  “DIN COMOARA SATULUI” ediţia a VIII - a, se va desfasura in acest an in perioada 26 – 27 mai 2016 Festivalul se desfăşoară pe secţiunea solişti vocali de muzică populară  cu vârsta cuprinsă între 16 – 25 ani, pot participa la concurs numai interpreţi amatori din toate zonele etnofolclorice ale ţării, fără să fie angajaţi cu carte de muncă la un ansamblu folcloric şi care nu au luat marele premiu sau premiul I la ediţiile anterioare. Repertoriul ales  va fi din  din zona de provenienţă a concurentului;

Înscrierile se fac pâna miercuri 25  mai 2016 orele 11:00 la adresa de e-mail prodatina@yahoo.com sau pe site-ul www.prodatina.ro.

PROBELE DIN CONCURS :

  • o piesă culeasă de concurent fără acompaniament orchestral (doină sau baladă);
  • o piesă reprezentativă din zona etnografică a concurentului, interpretată cu acompaniament ochestral;
  • pentru preselectie fiecare concurent va avea pregatite minim trei piese de joc si minim doua doine, dintre care juriul va alege piesele pentru concurs.

 Portul popular specific zonei de provenienţă a concurentului este  obligatoriu (find unul din criteriile de apreciere şi  notare ale juriului); În alegerea repertoriului se va ţine seama de autenticitatea pieselor folclorice, de valoare artistică precum şi diversitatea lor ritmică şi melodică.

PREMILE FESTIVALULUI :

  • MARELE PREMIU : 1.200 LEI
  • Premiul I : 1.000 LEI
  • Premiul II : 800 LEI
  • Premiul III : 600 LEI
  • Menţiuni : 2 x 300 LEI
  • premiile speciale pot fi acordate la latitudinea juriului.

PROGRAMUL FESTIVALULUI:

Miercuri 25 mai 2016

12:00 – PRESELECTIA – la Centrul de Cultura si Arta al Judetului Timis – str. E.Ungureanu nr. 1

Joi 26 mai 2016

19:00 – Concursul

Recital al laureatilor din editiile precedente

Recital interpreti consacrati

Vineri 27 mai 2015

19:00 – Gala Lauretilor

Spectacolul de gală

Acompaniamentul va fi asigurat de Orchestra Ansamblului Profesionist Banatul din Timisoara, dirijor Sebastian Roşca.

ORGANIZATOR:    ASOCIATIA  CULTURALA  “PRO DATINA”

FINANTATORI: COMUNA GHIRODA si CONSILIUL JUDETEAN TIMIS

PARTENERI MEDIA: TVR Timisoara,  Radio Timisoara

Relatii suplimentare  la tel.0721.822.322 s-au la adresa de e-mail prodatina@yahoo.com

Duminica Floriilor – tradiții și obiceiuri
În duminica dinaintea Paștelor, creștinii serbează Floriile, ziua în care Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, călare pe un mânz de asin. Oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de finic (curmal) în mâini, dar Iisus și-a păstrat smerenia citind în sufletele lor. Știa că aceia care astăzi îl primesc cu urale, în scurt timp se vor lepăda zgomotos de El. Și cu toate acestea, Domnul a făcut sacrificiul suprem pentru izbăvirea păcatelor lumii. De Florii se obișnuiește să se facă „de ursită”, astfel că fetele aflau, prin diverse procedee, dacă se vor căsători sau nu în acel an. Tot de Florii, mărțișorul purtat până în această zi se pune pe ramurile unui pom înflorit sau pe un măceș, iar zestrea se scoate din casă, pentru aerisire. Înaintea sărbatorii, fetele nemaritate din Banat și Transilvania obișnuiesc să pună o oglindă și o camașă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui, aceste obiecte sunt folosite în farmece pentru noroc în dragoste și sănătate. La miezul nopții, se fierbe busuioc în apă, iar dimineața fetele se spală pe cap cu această fiertură, ca să le crească părul frumos și strălucitor. Ce ramane se toarna la radacina unui par, in speranta ca baietii se vor uita dupa ele ca dupa un copac inflorit. În popor se mai spune că cine indraznește să se spele pe cap în ziua de Florii fără apă descântată și sfințită riscă să albească. La toate popoarele creștine pot fi intalnite diferite obiceiuri, unele chiar similare celor de la noi, majoritatea având în prim-plan palmierul sau salcia. Aceste tradiții nu au nimic în comun cu spiritul creștinesc al praznicului Intrării Mântuitorului în Ierusalim. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiați să își dăruiască ramuri de salcie în aceasta zi

Ce simbolizează salcia de Florii ?

Cu toate că oferirea ramurilor de salcie nu au un temei religios, scriptic, potrivit dogmelor creștin-ortodoxe, acest obicei există cel puțin din secolul IV. Salcia are o reputație deloc de neglijat în istorie, fiind asociată adesea ca plantă vindecătoare. SALCIA REPREZINTĂ FECIORIA Una din sărbătorile de care se leagă profund ramura de salcie este De Thesmophoria, o sărbătoare legată de cultul a două femei, Demeter și Core. Acestea își făceau din ramurile de salcie un pat în care își petreceau timpul de sărbătoare. Femeia care doarme într-un pat făcut din salcie se dedică în totalitate vieții de castitate, asta deoarece salcia este planta care își distruge singură rodul. SALCIA ȘI ROADELE ADEVĂRATE Salcia apare pentru prima oară în textele creștine datorită lui Hermas. Pastorul Hermas îi descrie pe martirii creștinismului drept „ramuri de salcie purtătoare de rod”, adică exact contrarul naturii salciei, care își distruge florile înainte ca rodul să se lege. Comparația are sens deoarece dorește să spună că cei care au murit întru iubirea față de Hristos, sunt mai vii decât dacă ar fi trăit păgâni. SALCIA APARE ÎN VECHIUL TESTAMENT Cu toate că nu face referire la folosirea ei în ziua de Florii, salcia apare și în Vechiul Testament, amintind de eliberarea evreilor din Egypt: „În ziua întâi să luați ramuri de copaci frumoși, ramuri de finici, ramuri de copaci cu frunze late și salcii de râu și să vă veseliți înaintea Domnului Dumnezeului vostru”

Obiceiuri populare

Creștinii din Bărăgan păstrează cu sfințenie o serie de obiceiuri populare la sărbătoarea Floriilor. Intrarea Mântuitorului în Ierusalim este cinstită cu fast în fiecare biserică. Oameniii merg la biserică cu crenguțe de salcie care sunt slujite de preoți, apoi sunt așezate la uși sau la icoană. „Se spune că e bine sa pui salcie la icoană, pentru binele casei, la cotețele păsărilor și la grajdurile animalelor pentru a le apăra de boli sau să te încingi la brâu pentru a te feri de dureri de spate“, spun etnografii de la Muzeul Dunarii de Jos din Calarași. Pentru a avea spor, viață liniștită și sănătate, ramurile sfințite se păstrează peste an în casele credincioșilor, fiind folosite la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii mai obișnuiesc să infigă aceste ramuri în straturile proaspat semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le așeze pe morminte. Colind și obiceiuri pagane în Duminica Floriilor:  În comuna Lupșanu din județul Calarași, copiii merg cu „Floriile“. „Vin Floriile cu soare și soarele cu Florii!“, cantă ei refrenul colindului în care este exprimată bucuria primaverii și a trezirii naturii la viață. De Florii, fetele aveau propriul ritual de infrumusețare. La sate, pe vremuri, se practicau câteva obiceiuri păgâne. La miezul nopții dinspre Florii, fetele fierbeau apă cu busuioc și cu fire de la ciucurii unei naframe furate de la inmormantarea unei fete mari. În duminica de Florii, ele se spălau cu aceasta apă pe cap, aruncând-o apoi la rădăcina unui pom fructifer, sperând ca în acest fel să le crească părul frumos și bogat. În alte locuri din Bărăgan, oamenii nu se spală pe cap in aceasta zi, tocmai ca să nu incărunțească la fel ca pomii in floare. Fetele nemăritate se spală pe cap cu apă şi busuioc Fetele nemăritate care vor să-şi întâlnească ursitul trebuie să-şi spele parul cu apa în care fierb câteva crenguţe de busuioc. Spălatul părului trebuie să fie făcut înainte de ivirea zorilor în dimineaţa de Florii. O altă tradiţie spune că de Florii, fetele nemăritate trebuie să toarne apă cu busuioc la rădăcina unui păr altoit, pentru ca băieţii să întoarcă privirea după ele ca după un copac înflorit. De asemenea, în unele zone rurale se mai păstrează obiceiul conform căruia fetele nemăritate aşază cu o zi înainte de Florii o oglindă şi o cămaşă curată lângă trunchiul unui unui păr altoit. La răsăritul soarelui, în Duminica Floriilor, obiectele pot fi folosite în farmece, pentru noroc în dragoste şi sănătate. În zonele rurale, fetele nemăritate încă mai ţin obiceiul împodobirii zestrei cu flori. Ele cred că prin acest gest îl vor îmbuna pe Mântuitorul Iisus să le aducă ursitul mai repede. Obiceiul Lăzăriţelor Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a înviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul învierii viitoare a neamului omenesc. În popor se crede că Lazăr era un fecior tânăr, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvara. Potrivit tradiţiei, într-o sâmbătă Lazăr a plecat cu oile la păscut, lăsând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, îşi aduce aminte de plăcinte. Se grăbeşte să coboare, cade şi moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, exista obiceiul ca în această sâmbătă, femeile de la ţară să facă ofrandă de pomenire a morţilor împărţind plăcinte de post. În ajunul sau sâmbăta Floriilor, se efectua un ceremonial complex, numit Lăzăriţa, care era structurat după modelul colindelor. La acest ceremonial participau numai fetele. Una din fete, numita Lăzăriţa, se îmbrăca în mireasă şi colinda împreună în faţa ferestrelor caselor unde au fost primite. Lăzăriţa se plimba cu paşi domoli, înainte şi înapoi, în cercul format de colindătoarele care povestesc, pe o melodie simpla, drama lui Lazăr sau Lăzărică: plecarea lui Lazăr de acasă cu oile, urcarea în copac pentru a da animalelor frunză, moartea neaşteptată prin căderea din copac, căutarea şi găsirea trupului neînsufleţit de către surioarele lui, aducerea acasă, scăldatul ritual în lapte dulce, îmbrăcarea mortului cu frunze de nuc, aruncarea scaldei mortului pe sub nuci. Potrivit credinţei populare, “mâţişorii” sfinţiţi de preot, în biserică, în Duminica Floriilor, au puteri magice: împletiţi în coroniţe şi aşezaţi deasupra uşilor, la ferestre şi la icoane, ei apără familia de boli şi de alte rele, aducând spor şi noroc. La ţară, ramurile de salcie înmugurită sunt legate în jurul pomilor fructiferi, ca să rodească din plin şi sunt amestecate în hrana animalelor, ca să le păzească sănătatea şi productivitatea. Fecioarele îşi pun în ziua de Florii crenguţe de salcie sub pernă, pentru a deveni mai frumoase şi pentru a se mărita în anul în curs. Părinţii care vor copii sănătoşi tot anul îşi îmbăiază pruncii în apă caldă cu crenguţe de salcie în ea. Mugurii de salcie sunt şi ei extrem de utili, spunându-se despre aceştia că te scapă de friguri, dar şi de alte boli.
 
Finala  Festivalului „Lada cu Zestre” ed. a X -a
Finala  Festivalului "Lada cu Zestre" ed. a X -a va avea loc Duminica 15 mai 2016 la Centrul de Cultura si Arta Timis Bogăţia tradiţională din 22 de localităţi timişene va fi etalată duminică, 10 aprilie, în a III-a etapă a Festivalului – concurs “Lada cu zestre” – ediţia a X-a, manifestare finanţată de Consiliul Judeţean Timiş, organizată prin Centrul de Cultură şi Artă. 12440402_992725187442321_5980944128318660495_o 12672167_995131277201712_5802666707626056176_o 12898423_992725040775669_5048632624744389977_o Vor participa Comunele calificate la Faza Zonala. Se anunţă un adevărat maraton folcloric în care va predomina secţiunea coregrafie. Nu vor lipsi soliştii, colecţionarii, grupurile instrumentale, recitatorii în grai şi produsele tradiţionale de la secţiunea gastronomie.  
Ansamblul Dumbravițeana la Festivalul Internațional „Spomenar” Zitiste Rep. Serbia
Asociația Culturală Žitište aniversează în acest an ce-a de-a XX - a ediție a Festivalului Cultural Internațional "Spomenar". Pentru acest eveniment cultural-artistic unic este caracteristic faptul că adună an de an ansambluri folclorice ansambluri veterani din Serbia, Bosnia și Hecregovina, Republica Croată, Ro mânia și alte țări. Pe lângă cătece și dansuri, micii meșteșugari de produse artizanale au ocazia să își expună în cadrul expoziției produsele create.  Sâmbătă 19 martie 2016 am avut deosebita plăcere de a participa cu Ansamblul Dumbrăvițeana din Dumbrăvița Timiș în cadrul acestei manifestări culturale internaționale. IMG_2316     IMG_2314 IMG_2323   IMG_2322 IMG_2334   IMG_2332 IMG_2360   IMG_2364 IMG_2371   IMG_2365